Făcându-se referire la ea sub diverse denumiri, taxa verde a apărut ca o garanție a reciclării și însumează, de fapt, costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă a echipamentelor electrice și electronice devenite deșeuri.

Aceasta nu este o taxă plătibilă la bugetul de stat nici de către producători și nici de către populaţie, aşa cum a fost înţeles în mod eronat! Este un cost de gestionare a deșeurilor, care se plăteşte inițial de către producător, la introducerea unui echipament electric și electronic pe piață, fiind ulterior achitat de către consumator la achiziţionarea produsului nou.

Totodată trebuie să clarificăm o situație de incertitudine des întâlnită în rândul producătorilor de EEE, ce are ca punct de pornire inexactitatea și lacunele legii, și anume: care sunt produsele pentru care se plătește această taxă?

Răspunsul este următorul: independent de obiectele enumerate în lege, pe care și noi le-am amintit la secțiunea corespunzătoare, prin echipament se înțelege un PRODUS FINAL ce îndeplinește o funcție directă pentru utilizator și care are rolul menționat de producător în instrucțiunile de folosire.

Atenție: Nu se plătește taxa verde pentru componentele sau elementele unui echipament privite separat!

Exemple de componente fără o funcție directă, sunt:

• componentele electrice sau electronice care fac parte din circuite electrice sau electronice;
  • rezistențe, condensatoare, bobine;
  • diode, tranzistori , tiristori, triacuri, etc.;
  • circuite integrate.
• cabluri și accesorii ale cablurilor;
• relee totul sau nimic;
• steckere, socluri, blocuri terminale, etc.;
• LED-uri, afișaje cu cristal lichid, etc.;
• termostate mecanice simple. Etc.

Aceste tipuri de componente care nu au funcții directe nu sunt considerate echipamente, astfel că obligația de colectarea deșeurilor revine categoric producătorului/importatorului de produse finale ce îndeplinesc funcția directă pentru utilizator (și care incorporează aceste componente).